Sa prindem Luna cu perna...

Trag cortina... las lumina sa intre; e prima data cand Luna imi lumineaza perna cu atata putere, prima data cand scriu pe intuneric...vazand tot sub argintiul venit din departari
unde esti....trage si tu cortina, priveste spre lumea cealalta, let yourself dream....
Trage cortina peste tot ce a fost, nu te mai preface...nu ma mai epuiza, doar admite ca s-a terminat...
Imi vad fata in perna, ca ziua; nu deosebesc exact literele pe care le scriu....se vad doar randurile in intregimea lor fatala...dar numai ele au sens, tot sensul din lume....
Opreste-ma...
TE ROG....
Nu mai vreau sa simt, nu mai vreau sa plang, nu mai vreau nimic; hai sa ne uitam amandoi la aceeasi Luna din camere diferite, pe ferestre diferite, din vieti diferite...eu O vad sclipind asa cum odata sclipeau cei doi astrii azurii ai tai, doar ca ei erau fierbinti....iar tu esti rece...cum e Luna acum. Tu ce vezi?
Niciodata nu o sa mai fie o seara ca asta, o luna ca asta, o ... dragoste ca aceea? Care aceea? Care nu mai e....
Nu mai vreau sa scriu, desi as umple sute de randuri....Raneste-ma...te rog...fa-ma sa sufar mai mult decat ai facut-o deja... sa simt cum se rupe cerul in mine...sa nu mai simt...
Oare tu traiesti acelasi moment ca si mine? Sau esti cufundat in vise frumoase ale subconstientului tau nehotarat?
O sa ma uit in continuare la Luna... desi ochii imi sunt din ce in ce mai grei; e Luna MEA...pe ea nu o poti atinge, nu o poti cuprinde...
Trage cortina... nu mai simti nimic...vino cu mine sa prindem Luna cu perna si sa nu-i mai dam drumu' niciodata....iar maine o sa ma trezesc...si tu o sa te trezesti....

Imi iubesc Luna in seara asta....
I will never forget you...it...

Please capture this gorgeus moon light for me...in your heart...and give it to me....
( 21 nov, ora 1:00, ... au trecut fix doua luni....scriu noaptea in pat...pe intuneric)

Miros de portocale

Inchizi ochii, incepi sa traiesti prin alte simturi...auzul, mirosul...si te cuprinde o stare euforica
Incearca sa desenezi...in minte....mirosul unei portocale, sub brad, iarna, cand pe geam intra un suierat usor din departarile polare, iar semineul emana scantei de caldura... si incerci sa schitezi pe un norisor o urma de umanitate...care a inghetat...dar nu poti, pentru ca si tu esti rece...fara scapare...fara dragoste...
In fiecare seara fara tine...mirosul de portocale capata alt sens, alta forma, devine alt tablou care, fara sa vrei, prinde viata din pensula gandului meu... asa cum picturile tale se nasc in camera ta din Kogalniceanu...

Cea mai grea provocare a vietii mele a fost sa cuprind in material tot ce nu e menit sa fie asa... de ce sa inchizi intr-o forma fixa ceva atat de simplu si feeric...mirosul de portocale... ??
Pentru ca ma duce cu gandul la tine.... desi tie iti plac mandarinele.... somn usor

come away with me... in the night...