marți, 11 decembrie 2007

M-a picurat o frunza….

Banci pustii, carari lungi, peste care nu am mai trecut de mult. Asta am gasit zilele trecute in parcul …tau.
Si un chistoc, pe jumatate stins; ma duce cu gandul la tine. Tot ce am avut noi….ne-as asemana cu o tigara -
-Tu ai aprins-o;
-Am tras din ea impreuna, .adanc in noi, in cele mai mici particele de suflet….de sange...
-Ai stins-o, sau poate s-a terminat de la sine. Poate a batut vantul mult prea puternic……
Si cand sa aprind alta si sa te trag din nou catre inima mea, ai ascuns orice urma de foc, l-ai inchis pe tot in tine….si acum poate iti arde sufletul; a trecut atat de mult timp incat s-au terminat toate tigarile pe care le-as fi putut aprinde…deci nu mai e nevoie de foc, tine-l pt tine - sper sa-ti arda Totul, si sa nu aprinda nimic in afara de amintiri.
Trec pe strada, pe langa casa ta, si ma mai atinge rareori cate o frunza ingalbenita care s-a desprins dintr-un …. Kopackel… cea de azi a picurat un pic de negru in esenta mea.

Luna nu mai are chipul tau; perna nu mai are mirosul tau… e alt miros, nici al tau si nici al meu…ci al altcuiva: un nou inceput, un nou…. You know….

Ps: focul meu arde tot ce ti-am scris vreodata …

Niciun comentariu: